Încă de la începutul crizei sanitare, organizarea clasică a proceselor de muncă a fost înlocuită rapid cu metode noi, care au flexibilizat ”forțat” activitatea angajaților. Pandemia Covid-19 a creat o nouă dinamică și a accelerat mobilitatea în relațiile de muncă, astfel încât, pentru multe sectoare de activitate, munca de la domiciliul salariatului sau din orice altă locație agreată cu angajatorul a devenit regulă.
Locurile de muncă din prezent sunt complet diferite de cele din perioadele anterioare. Pandemia a accelerat transformările și a reconfigurat relațiile de muncă, aducând noi particularități și riscuri asociate.
Recomandare
1. Companiile trebuie să continue să-și îmbunătățească politicile care vizează lucrul de acasă sau programul flexibil. Această idee este promovată în special de femei, tineri și persoanele în vârstă. De asemenea, o parte dintre angajați vor dori să poată lucra remote sau să aibă un program flexibil în viitor.
2. Companiile trebuie să arate mai multă grijă față de angajați. Nu mai puțin de 90% dintre companiile care au arătat grijă față de angajații lor vor apărea în topul celor care își vor căuta un loc de muncă în viitor.
3. Legislația în domeniul muncii – trebuie revizuită și actualizată ținând cont de actuala situație, facilitând în acest fel atât alegerea modului de colaborare dintre angajat și angajator. Chiar dacă în luna martie 2020, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a făcut recomadări în privința flexibilizării relațiilor de muncă, respectiv stabilirea unor programe individualizate, modificarea temporară a locului de muncă la domiciliul salariatului sau desfășurarea activității prin telemuncă, acestea trebuie extinse aprofundate și reglementate clar, astfel încât toate cele trei aspecte menționate în comunicat să poată fi aplicate fără echivoc, în domenii în care acest lucru este posibil și extinderea acestor criterii și asupra cetățenilor români care prestează muncă pe teritoriul altui stat pentru un angajator romîn, în condițiile în care Codul Muncii prevede că, dacă legea aplicabilă în statul de pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă, se va aplica aceasta din urmă.
4. Totodată, eliminarea obligației cu privire la menționarea locului de muncă, din cadrul contractului individual de muncă, va aduce un plus de flexibilizare relației de muncă și analizei pe care angajatorul o poate face în evaluarea relației de muncă în cazul în care aceasta se desfășoară pe teritoriul altui stat. Aceeași analiză a implicațiilor de muncă trebuie făcută și în cazul angajărilor transfrontaliere. Astfel, părțile pot alege legea aplicabilă raporturilor lor de muncă. Fără însă a priva angajatul de protecția pe care i-o conferă legea, care în abesența alegerii, ar fi fost aplicabilă.
Ca și concluzie o revizuire a Codului Muncii și o transformare a relațiilor de muncă și a modului de organizare a acestora este benefică atât pentru angajați, cât și pentru angajatori și poate crea noi oportunități de accesare a forșei de muncă disponibilă în alte state.